CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CRÁCĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CRÁCĂ s. v. ramură. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard