CRĂCÍ,crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2. (Sursa: DEX '98 )
CRĂCÍ vb. v. crăcăna. (Sursa: Sinonime )
crăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. crăceáscă (Sursa: Ortografic )
CRÁCĂ,crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2. (Sursa: DEX '98 )
CRÁCĂ crăcif. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac (Sursa: NODEX )
CRÁCĂ s. v. ramură. (Sursa: Sinonime )
crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci (Sursa: Ortografic )
crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ. (Sursa: Scriban )
crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez. (Sursa: Scriban )
