coșávă s. f. – Vînt dinspre răsărit. Bg., sb. kosava (DAR). (Sursa: DER )
COȘÁVA, s. f. art. Vânt rece, cu viteză mare, asemănător cu bora, care bate primăvara dinspre Alpii Dinarici. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
COȘÁVĂ ~e f. Vânt rece care bate, cu viteză mare, primăvara, dinspre munții Alpii. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
coșáva s. f. art. (Sursa: Ortografic )
| coșavă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | coșavă | coșava |
| plural | coșave | coșavele |
| genitiv-dativ | singular | coșave | coșavei |
| plural | coșave | coșavelor |
| vocativ | singular | coșavă, coșavo |
| plural | coșavelor |
