COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitoare; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covârși + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
COVÂRȘITÓR adj. 1. v. apăsător. 2. copleșitor, sfâșietor. (O impresie ~oare.) 3. v. pătrunzător. 4. copleșitor, (fig.) strivitor. (O personalitate ~oare.) (Sursa: Sinonime )
covârșitór adj. m., pl. covârșitóri; f. sg. și pl. covârșitoáre (Sursa: Ortografic )
COVÂRȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care covârșește; mai mare ca număr sau ca forță; copleșitor. Eveniment ~. /a covârși + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| covârșitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | covârșitor | covârșitorul | covârșitoare | covârșitoarea |
| plural | covârșitori | covârșitorii | covârșitoare | covârșitoarele |
| genitiv-dativ | singular | covârșitor | covârșitorului | covârșitoare | covârșitoarei |
| plural | covârșitori | covârșitorilor | covârșitoare | covârșitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
