Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”. (Sursa: DEX '98 )

CÓȚCĂ f. reg. Faptă de coțcar; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka (Sursa: NODEX )

cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci (Sursa: DOOM 2 )

CÓTCĂ s. v. minge. (Sursa: Sinonime )

CÓȚCĂ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, zar. (Sursa: Sinonime )

cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem. (Sursa: DAR )

cóțcă s. f. – 1. Ziar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie). (Sursa: DER )

cóțcă s. f. (Sursa: Ortografic )

cóțcă s. f., pl. coțce (coțci) (Sursa: DMLR )

cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cotcă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotcă cotca
plural cotci cotcile
genitiv-dativ singular cotci cotcii
plural cotci cotcilor
vocativ singular cotcă, cotco
plural cotcilor

coțcă (pl. -ce)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coțcă coțca
plural coțce coțcele
genitiv-dativ singular coțce coțcei
plural coțce coțcelor
vocativ singular coțcă, coțco
plural coțcelor

coțcă (pl. -ci)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coțcă coțca
plural coțci coțcile
genitiv-dativ singular coțci coțcii
plural coțci coțcilor
vocativ singular coțcă, coțco
plural coțcilor