Dex cot, cot, definiţie cot, dex.ro Mobile

(A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav
A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală
A cere socoteală sau seamă (cuiva) = a trage la răspundere (pe cineva)
A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; a-și nota, a-și memora ceva
A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva)
A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit
A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit
A da seama (sau socoteala) = a răspunde de ceva
A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit
A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli
A face seama = a face socoteala, a număra
A găsi (sau a afla) cu cale = a socoti că este nimerit
A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit
A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit
A găsi (sau a socoti) cu cale = a crede că este potrivit
A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva)
A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva)
A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva
A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul)
A lua (pe cineva) de piept = a cere cuiva socoteală, a sări la bătaie
A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală
A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală
A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut
A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra
A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva)
A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza
A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție
A nu avea (face) altîncotro = a nu putea să facă altfel
A nu avea (sau a nu ști) pe unde să scoți cămașa = a nu găsi ieșire dintr-o încurcătură
A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire
A nu ști încotro să (sau, , s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze
A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru
A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva)
A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa
A pune la index = a) a trece o carte în lista cărților interzise; b) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios
A pune la socoteală = a socoti, a îngloba
A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva
A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit
A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți
A se simți în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva)
A socoti (sau a face socoteli) băbește = a face calcule în mod simplist
A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi
A trage condeiul = a încărca la socoteală
A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător
A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli)
A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat
A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere
A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență
A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie
A-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât) = a prinde a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală; a(-l) trage la răspundere

CÓT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale s. m. invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus. (Sursa: DEX '98 )

COT3 coți m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. /<lat. cubitus (Sursa: NODEX )

COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de pânză.) (Sursa: Sinonime )

cot (unitate de măsură) s. m., pl. coți (Sursa: Ortografic )

Státu-Pálmă-Bárba-Cot s. pr. m. (Sursa: Ortografic )

cot (unitate de măsură) substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cot	cotul
nominativ-acuzativ	plural	coți	coții
genitiv-dativ	singular	cot	cotului
genitiv-dativ	plural	coți	coților
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

cot (anat.) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cot	cotul
nominativ-acuzativ	plural	coate	coatele
genitiv-dativ	singular	cot	cotului
genitiv-dativ	plural	coate	coatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

cot (geogr., tehn.) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cot	cotul
nominativ-acuzativ	plural	coturi	coturile
genitiv-dativ	singular	cot	cotului
genitiv-dativ	plural	coturi	coturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

coț

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.