COSMOGÓNIC, -Ă, cosmogonici, -ce, adj. Privitor la cosmogonie. – Din fr. cosmogonique. (Sursa: DEX '98 )
COSMOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la cosmogonie. [< fr. cosmogonique]. (Sursa: DN )
cosmogónic adj. m., pl. cosmogónici; f. sg. cosmogónică, pl. cosmogónice (Sursa: Ortografic )
COSMOGÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cosmogonie; propriu cosmogoniei. Teorie ~că. /<fr. cosmogonique (Sursa: NODEX )
cozmogónic, -ă adj. (d. cozmogonie). Relativ la cozmogonie: sistemă cozmogonică. (Sursa: Scriban )
| cosmogonic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cosmogonic | cosmogonicul | cosmogonică | cosmogonica |
| plural | cosmogonici | cosmogonicii | cosmogonice | cosmogonicele |
| genitiv-dativ | singular | cosmogonic | cosmogonicului | cosmogonice | cosmogonicei |
| plural | cosmogonici | cosmogonicilor | cosmogonice | cosmogonicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
