COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi.2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi. (Sursa: DEX '98 )
COSÍȚĂ,cosițe, s. f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica. (Sursa: DEX '98 )
COSÍTn. 1) v. A COSI. 2) Vremea coasei; timpul secerișului. /v. a cosi (Sursa: NODEX )
COSÍȚĂ ~ef. Păr lung împletit în (trei) șuvițe; coadă. ◊ A împleti ~ albă a rămâne necăsătorită. /<bulg. kosica (Sursa: NODEX )
COSÍT s. coasă, cosire. (Merge la primul ~.) (Sursa: Sinonime )
COSÍȚĂ s. v. coadă. (Sursa: Sinonime )
coșíță,coșíțe, s.f. (reg.) podeaua unui pod peste o apă. (Sursa: DAR )
cosíță (cosíțe) s. f. – 1. Păr lung al femeii, coadă, plete. – 2. Șuviță de păr. – 3. Varietate de măzăriche (Vicia hirsuta, Ervum hirsutum). – Mr., megl. cusiță. Bg., sb. kosica, dim. de la sl. kosa „păr, plete” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 75; Conev 89; DAR). – Der. cosițat, adj. (împletit în coadă); cosițel, s. m. (plantă, Sium latifolium). (Sursa: DER )
cosít s. n. (Sursa: Ortografic )
cosíță s. f., g.-d. art. cosíței, pl. cosíțe (Sursa: Ortografic )
cosíță f., pl. e (vsl. bg. sîrb. kosa, coamă, păr; rus. kosá, dim. kosíca. V. belacoasă). Rar. Păr, coamă: fata asta are cosița neagră. A împleti cosiță albă, a rămînea [!] nemăritată (V. coadă). (Sursa: Scriban )
