COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi.2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi. (Sursa: DEX '98 )
COSÍTn. 1) v. A COSI. 2) Vremea coasei; timpul secerișului. /v. a cosi (Sursa: NODEX )
COSÍT s. coasă, cosire. (Merge la primul ~.) (Sursa: Sinonime )
cosít s. n. (Sursa: Ortografic )
COSÍ,cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. a distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi. (Sursa: DEX '98 )
COȘÍ,coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2. (Sursa: DEX '98 )
A COSÍ ~ésctranz. 1) (cereale, plante de nutreț) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi (Sursa: NODEX )
A SE COSÍ mă ~éscintranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manșeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi (Sursa: NODEX )
A SE COȘÍ se ~éșteintranz. pop. 1) (despre piele) A se bășica în urma unei lovituri. 2) (despre vopsea, tencuială etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coșcovi. /Din coș (Sursa: NODEX )
COSÍ vb. a tăia. (~ iarba.) (Sursa: Sinonime )
COȘÍ vb. v. bășica, urzica. (Sursa: Sinonime )
coșí,coșésc, vb. IV (reg.) 1. a înțepa (țânțarii). 2. (refl.; despre piele) a se bășica, a se umfla; (despre aluat) a crește; (despre tencuială) a se burduși. 3. a bate, a burduși, a snopi în bătaie. 4. a păcăli, a înșela, a trage pe sfoară; a seduce. 5. a fura. 6. a mușca tare. 7. a se coji. (Sursa: DAR )
coșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A umfla. – 2. A bășica. – 3. A face coșuri, bubulițe. – 4. A bate, a cîrpi, a lovi. – 5. A înșela. Sb., cr. košiti se „a se uza prin frecare”, cf. slov. košatiti se „a se umfla”, rut. košiti sja „a se umfla” (Cihac, II, 74; DAR). – Der. coșitură, s. f. (bășică). (Sursa: DER )
cosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosésc, imperf. 3 sg. coseá; conj. prez. 3 sg. și pl. coseáscă (Sursa: Ortografic )
coșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coșésc, imperf. 3 sg. coșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. coșeáscă (Sursa: Ortografic )
cosésc v. tr. (bg. kósĭy, cosesc, sîrb. kositi se, a se uza pin [!] frecare, rus. kositĭ, a cosi, a tăĭa de-a curmezișu). Taĭ cu coasa: a cosi ĭarba. Fig. Ĭ-a cosit moartea, ĭ-a secerat, ĭ-a răpit. V. refl. (neol. după fr. se faucher). A se meria, a se izbi picĭor peste picĭor în mers (vorbind de caiĭ răŭ conformațĭ): acest cal se cosește. (Sursa: Scriban )
coșésc v. tr. (rus. kokósitĭ, id. Cp. și cu sîrb. kòšiti, a sfîșia). Bat răŭ, snopesc, burdușesc: l-a coșit în bătaĭe. Cĭupesc (pișc) tare: ne-aŭ coșit țînțariĭ. V. cĭomăgesc. (Sursa: Scriban )
