CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus. (Sursa: DEX '98 )
CÓSINUS s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus]. (Sursa: DN )
CÓSINUS s. n. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus) (Sursa: MDN )
cósinus s. n., pl. cósinusuri (Sursa: Ortografic )
CÓSINUS ~uri n. Funcție trigonometrică a unui unghi, egal cu sinusul unghiului complementar. ~ hiperbolic. /<fr. cosinus (Sursa: NODEX )
cósin n., pl. e, saŭ cósinus n., pl. urĭ (co- și sinus). Geom. Sinu complementuluĭ unuĭ unghĭ. (Sursa: Scriban )
| cosinus substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cosinus | cosinusul |
| plural | cosinusuri | cosinusurile |
| genitiv-dativ | singular | cosinus | cosinusului |
| plural | cosinusuri | cosinusurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
