CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. D********e, depravare. [Var.: (înv.) corupțiune s. f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CORÚPȚIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, p********e; venalitate. [Gen. -iei, var. corupțiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CORÚPȚIE s. f. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, p********e, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CORÚPȚIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadență, decădere, depravare, d********e, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, p**********e, p*********e, p********e, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societăți.) 3. v. seducere. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

corúpție s. f. (sil. -ți-e), art. corúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. corúpției; pl. corúpții, art. corúpțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CORÚPȚIE ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [Art. corupția; G.-D. corupției; Sil. -ți-e] /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

corupțiúne f. (lat. corrúptio, -ónis). Stricare, alterare: corupțiunea aeruluĭ. Fig. Mituire: corupțiunea marturilor [!]. Depravare: corupțiunea obiceĭurilor. Evoluțiune: corupțiunea cuvintelor. – Și -úpție. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard