Dex.Ro Mobile
CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina. (Sursa: DEX '98 )

CORTÍNĂ s. f. 1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru. 2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor. (< it. cortina) (Sursa: MDN )

CORTÍNĂ s. (înv.) perdea. (Se lasă ~, la teatru.) (Sursa: Sinonime )

cortínă (cortíne), s. f. – Perdea care desparte sala de teatru de scenă. It. cortina (sec. XIX). Este dublet de la curtină, s. f. (zid de închidere), din fr. courtine. (Sursa: DER )

cortínă s. f., g.-d. art. cortínei; pl. cortíne (Sursa: Ortografic )

cortínă f., pl. e (it. cortína, d. lat. cortina, cort de pele; fr. courtine; germ. gardine; mgr. kortína, kurtína. V. cort). Perdeaŭa sceneĭ unuĭ teatru. V. catapeteazmă. (Sursa: Scriban )

CORTÍNĂ ~e f. Perdea de stofă sau de catifea care închide și deschide scena într-o sală de spectacole. A ridica ~a.~ de fier a) perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă, folosită în caz de incendiu; b) barieră de netrecut, care separa statele comuniste europene de democrațiile occidentale. /<it. cortina (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cortină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corti cortina
plural cortine cortinele
genitiv-dativ singular cortine cortinei
plural cortine cortinelor
vocativ singular cortină, cortino
plural cortinelor