CORTÉGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CORTÉGIU s.n. Șir de oameni care însoțesc o ceremonie. ♦ (Fig.) Șir, înșirare. [Pron. -giu. / cf. fr. cortège, it. corteggio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CORTÉGIU s. n. 1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai. 2. (fig.) șir, înșirare. (< it. corteggio, fr. cortège) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CORTÉGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cortégiu (cortégii), s. n. – Alai, convoi. – Var. cortej. It. corteggio (sec. XIX). – Var., din fr. cortège. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

cortégiu s. n. [-giu pron. -gĩu], art. cortegíul; pl. cortegíi, art. cortegíile (sil. -gi-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cortégiŭ n. și (rar) -ej n., pl. urĭ (fr. cortège, d. it. corteggio, d. corte, curte). Convoĭ, suită, șir de persoane care întovărășesc pe cineva în semn de onoare: cortegiŭ funebru. Serie de lucrurĭ rele: cortegiŭ de nenorocirĭ. V. convoĭ, alaĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CORTÉGIU ~i n. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau o personalitate; alai; suită; convoi; escortă. ◊ ~ funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. [Sil. -te-giu] /<it. corteggio, fr. cortege (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard