Dex.Ro Mobile
CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire. (Sursa: DEX '98 )

CORSÁR s.m. Navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, atacă navele inamice; comandant al unei astfel de nave. ♦ (P. ext.) Pirat. [Cf. it. corsaro, fr. corsaire]. (Sursa: DN )

CORSÁR s. m. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat. (< it. corsaro, fr. corsaire) (Sursa: MDN )

CORSÁR s. v. pirat. (Sursa: Sinonime )

corsár (corsári), s. m. – Pirat. – Var. (înv.) cursariu. It. corsaro, fr. corsaire, și înainte (sec. XVIII) din ngr. ϰουρσάρις. (Sursa: DER )

corsár s. m., pl. corsári (Sursa: Ortografic )

corsár m. (fr. corsaire, d. it. corsaro, d. corsa, cursă, alergătură. V. cursier și hînsar). Pirat, hoț de mare saŭ de fluviŭ. (Sursa: Scriban )

CORSÁR ~i m. 1) Căpitan al unei nave particulare care, fiind autorizat de guvern, jefuia și captura navele ce aparțineau altor state. 2) Hoț de mare; pirat. /<it. corsaro, fr. corsaire /<fr. corset (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
corsar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corsar corsarul
plural corsari corsarii
genitiv-dativ singular corsar corsarului
plural corsari corsarilor
vocativ singular
plural