Dex.Ro Mobile
CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (In societatea medievală) Formă specifică de organizare a activității economice a meseriașilor; breaslă (1); isnaf, rufet. 2. (în unele țări) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [Var.: corporațiúne s. f.] – Din fr. corporation. (Sursa: DEX '98 )

CORPORÁȚIE s.f. 1. Organizație medievală meșteșugărească, care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (În S.U.A.) Denumire dată societăților pe acțiuni. [Gen. -iei, var. corporațiune s.f. / cf. fr. corporation, it. corporazione]. (Sursa: DN )

CORPORÁȚIE s. f. 1. organizație (medievală) de meseriași care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (în S.U.A. și alte țări) societate pe acțiuni. (< fr. corporation) (Sursa: MDN )

CORPORÁȚIE s. v. breaslă. (Sursa: Sinonime )

corporáție s. f. (sil. -ți-e), art. corporáția (sil. -ți-a), g.-d. art. corporáției; pl. corporáții,art. corporáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

CORPORÁȚIE ~i f. 1) (în feudalism) Asociație de meseriași, grupați în vederea apărării intereselor lor; breaslă; isnaf. 2) Societate pe acțiuni. [Art. corporația; G.-D. corporației; Sil. -ți-e] /<fr. corporation (Sursa: NODEX )

corporațiúne f. (lat. corporátio, -ónis, natură corporală, care la Englejĭ și Francejĭ a luat înț. actual). Breaslă, iznaf, asociațiune generală de meseriașĭ. – Și áție. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
corporație   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corporație corporația
plural corporații corporațiile
genitiv-dativ singular corporații corporației
plural corporații corporațiilor
vocativ singular corporație, corporațio
plural corporațiilor