COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

COROSÍV adj. 1. (Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Mușcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

COROSÍV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

COROSÍV adj., s. (CHIM.) corodant. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Corosiv ≠ anticorosiv (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

corosív adj. m., pl. corosívi; f. sg. corosívă, pl. corosíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

COROSÍV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre substanțe, medii, agenți) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; mușcător; înțepător; urzicător; usturător; pișcător. Inteligență ~ă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SUBLIMAT COROSÍV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard