CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) Care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CORNÚT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

cornút adj. m., pl. cornúți; f. sg. cornútă, pl. cornúte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -uț. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CORNÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are coarne. /<lat. cornutus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CORNÚȚ ~i m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CLOPOȚEICORNÚȚI s. pl. v. căldărușă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CORNÚTĂ s. v. ciumăfaie, laur, retortă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CORNÚȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cornúț s. m., pl. cornúți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

mac-cornút (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard