CORESPUNDÁ vb. I. v. coresponda. (Sursa: DEX '98 )
CORESPUNDÁvb. I. v. coresponda. (Sursa: DN )
CORESPÚNDE,corespund, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat pe același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre. (Sursa: DEX '98 )
A CORESPÚNDE corespúndintranz. 1) A fi potrivit; a coincide prin calități. 2) A fi în raport de simetrie; a fi pe același plan. /<fr. correspondre, lat. correspondere (Sursa: NODEX )
CORESPÚNDEvb. III. intr.1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd, perf.s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere]. (Sursa: DN )
CORESPÚNDEvb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva. (< fr. correspondre) (Sursa: MDN )
CORESPÚNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.) (Sursa: Sinonime )
corespúnde (corespúnd, corespúns), vb. – 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi. – 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere, asimilat la conjug. lui răspunde. Este dublet al lui coresponda, vb. (Trans., din germ. korrespondieren) și corespondarisi, vb. (sec. XVIII), cu terminația din ngr. – Der. corespunzător, adj. (care corespunde; conform); corespondent, adj.; corespondență, s. f., din fr. (Sursa: DER )
corespúnde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sg. și pl. corespúndă; ger. corespunzând (Sursa: Ortografic )
corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin [!] scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund. (Sursa: Scriban )
