CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci2 + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CORCITÚRĂ s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CORCITÚRĂ s. v. hibrid. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

corcitúră s. f., g.-d. art. corcitúrii; pl. corcitúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

corcitúră f., pl. ĭ (d. corcit). Om saŭ animal corcit: catîru e o corcitură de ĭapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărît, ceva care inspiră dispreț pin [!] amestec: acest partid e o corcitură politică. – În vest cu-. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CORCITÚRĂ ~i f. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; bastard. /a se corci + suf. ~tură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard