CORÁN s. n. Carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. – Din fr. coran, germ. Koran. (Sursa: DEX '98 )
CORÁNn. 1) Carte care conține dogmele și tezele religiei musulmane. 2) fig. Carte de căpătâi. /<fr. coran, germ. Koran (Sursa: NODEX )
CORÁNs.n. Cartea care conține învățăturile profetului Mahomed, socotită drept carte sfântă la musulmani. [Cf. fr. Coran, it. corano, germ. Koran < ar. qur'an – carte]. (Sursa: DN )
CORÁNs. n. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed. (< fr. Coran, germ. Koran) (Sursa: MDN )
corán s. m. – Carte sacră a religiei musulmane. – Var. (înv.) curan, alcuran. Tc. koran (sec. XVIII), cf. Șeineanu, II, 145. (Sursa: DER )
corán s. n. (Sursa: Ortografic )
Corán (titlul cărții de bază a mahomedanismului) s. pr. n. (Sursa: Ortografic )
corán n., pl. e și urĭ (ar. qoram, carte). Biblia (scriptura) mohametanilor [!]. (Sursa: Scriban )
CORAN, cartea sacră a religiei islamice cuprinzînd cuvîntul lui Allah transmis, prin revelație și numai în limba arabă, lui Mahomed. Fixat în scris între anii 632 (moartea Profetului) și 655 (moartea califului Usman), C. este alcătuit din 114 diviziuni, numite sure, dispuse de la cele mai lungi către cele mai scurte. Surele conțin norme morale și juridice, concepții metafizice, o cosmologie, o escatologie etc. C. este baza întregii civilizații islamice. (Sursa: DE )
