(Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva
A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit
A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba
A avea (pe cineva) la nazar = a acorda protecție, bunăvoință (cuiva), a avea (pe cineva) în grație
A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele
A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva)
A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie
A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva)
A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu
A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele)
A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de acord
A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva
A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare
A fi în notă = a fi în concordanță cu o situație dată
A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef
A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru
A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată
A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală
A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips
A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare
A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă)
A ridica o obiecție = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord
A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva
A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi
A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț
A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit
A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp
A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva
A se muta ca țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic
A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...
A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor
A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh
A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului
A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; a acorda cuiva încredere deplină
A semăna neghină = a produce discordie, ceartă
A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală
A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii
A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș
A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet
A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig)
A ședea (sau a se așeza etc.) grecește = a ședea (sau a se așeza etc.) cu genunchii la gură; a ședea (sau a se așeza) cu picioarele încrucișate sub corp; a ședea turcește
A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în...
A(-i) deschide (cuiva) porțile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere
A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență
A-și face mendrele (cu cineva) = a) a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; b) a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie
A-și răcori inima = a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul
COR1,coruri, s. n. 1. Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. ◊ Loc. adv. În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună. ◊ Expr. A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; p. ext. versurile cântate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor. (Sursa: DEX '98 )
COR2 s. n. v. cori. (Sursa: DEX '98 )
CORs.n.1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuția unei asemenea compoziții. 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor]. (Sursa: DN )
CORs. n. I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ (fig.) grup, mulțime. 3. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro) (Sursa: MDN )
COR s. (MUZ.) corală. (~ ul conservatorului.) (Sursa: Sinonime )
cor s.n. (reg.) 1. dans în formă de cerc sau de roată. 2. ceață, cerc adunare, horă. 3. fân adunat în pătrate în mijlocul cărora se vor face căpițele; horitură. (Sursa: DAR )
cor (córuri), s. n. – Grup de cîntăreți care execută împreună o compoziție muzicală. – Var. (înv.) hor(iu). Gr. χορός, direct (sec. XVII) sau prin intermediul lat. chorus, it. coro (sec. XIX). Este dublet al cuvîntului următor. – Der. coral, adj. (din germ. choral); corist, s. m., din fr. choriste, germ. Chorist. (Sursa: DER )
cor (córuri), s. n. – 1. Cerc, adunare, societate. – 2. Cantitate de fîn care se așază în formă de cerc sau pătrat, pentru a forma baza căpiței. – Mr. cor „dans”. Lat. chorus (DAR). Apare în texte începînd cu sec. XVII. Cf. horă. (Sursa: DER )
cor s. n., pl. córuri (Sursa: Ortografic )
1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin [!] niște bubulițe roșiĭ pe pele [!]: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ. (Sursa: Scriban )
2) cor n., pl. urĭ (vgr. horós, lat. chorus. V. horă). În tragediile vechĭ, reuniune de persoane care cîntaŭ și dansaŭ: coru muzelor. Cîntecu lor. Azĭ, reuniune de cîntărețĭ din gură. Cîntec executat pe maĭ multe vocĭ. Locu unde stă coru în biserică. – Maĭ vechĭ hor (după ngr.). (Sursa: Scriban )
COR ~urin. 1) Formație de cântăreți organizați după criteriul vocilor, care execută o piesă muzicală vocală. ◊ În ~ la unison; împreună. 2) Compoziție muzicală destinată pentru un astfel de ansamblu. 3) (în teatrul antic) Grup de actori care simboliza în cadrul unui spectacol un personaj colectiv, întruchipând prin cântece, dansuri, gesturi opinia publică. 4) (în biserica catolică) Parte a bisericii unde stau cântăreții. /<lat. chorus (Sursa: NODEX )
BONUM VINUM LAETIFICAT CR HOMINIS (lat.) vinul bun înveselește inima omului – „Eclesiatul”, 40, 20. (Sursa: DE )
