COPT2, COAPTĂ,copți, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mâncat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat. 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mâncat. ◊ Expr. Pică de coaptă! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) întrece măsura obișnuită, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (să)..., pregătit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gândurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. – Lat. coctus. (Sursa: DEX '98 )
COPT3, -Ă,copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte. (Sursa: DEX '98 )
COPT1 s. n. Faptul de a (se) coace. ◊ Expr. A da în copt = a începe sa se coacă, a se pârgui. – V. coace. (Sursa: DEX '98 )
COPT, -Ăadj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte) (Sursa: MDN )
COPT adj. v. matur. (Sursa: Sinonime )
Copt ≠ crud, necopt, verde (Sursa: Antonime )
copt (nume de locuitor) s. m., adj. m., pl. copți; f. sg. cóptă, g.-d. art. cóptei, pl. cópte (Sursa: Ortografic )
copt (acțiunea) s. n., pl. cópturi (Sursa: Ortografic )
1) copt n., pl. urĭ. Coacere repetată la foc: coptu pîniĭ [!]. Coacere repetată la soare: grîu începe a da în copt. (Sursa: Scriban )
2) cópt, coáptă adj. (d. coc). Preparat la foc: pîne [!] coaptă, oŭ copt, mere coapte. Matur, copt de soare: mere coapte. Fig. Maĭ înaintat în etate: om copt. Serios, solid: minte coaptă. Prăpădit de boală: e copt, săracu! Bubă coaptă, gata să se spargă. Fig. Om supărăcĭos: Ce bubă coaptă acest copil: plînge îndată! (Sursa: Scriban )
COÁCE,coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere). (Sursa: DEX '98 )
A COÁCE coc 1.tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la acțiunea unei temperaturi înalte (în cuptor). ~ plăcinte. ~ mere. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a urzi; a țese; a unelti. ◊ A-i ~ cuiva turta a încerca să-i facă cuiva pe neașteptate un rău. 2. intranz. (despre răni, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere (Sursa: NODEX )
A SE COÁCE mă cocintranz. 1) (despre plante, fructe, semințe) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge în faza de dezvoltare completă; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre ființe) A se înfierbânta tare (de căldură). /<lat. cocere (Sursa: NODEX )
COPT coáptă (copți, coápte) 1) (despre alimente) Care este pregătit pentru mâncare prin încălzirea în cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns în ultima fază de dezvoltare naturală; bun pentru consum. Măr ~. Cireșe coapte. ◊ Mort-~ în orice condiții; cu orice preț. 3) fig. (despre oameni) Care are suficientă experiență de viață; ajuns la maturitate; matur. ◊ Om ~ la minte om cu bună judecată; om serios. 4) (despre stări de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns în faza superioară de dezvoltare. 5) (de-spre abcese) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. /<lat. coctus (Sursa: NODEX )
COÁCE vb. 1. a se încinge, a se înfierbânta. (Se ~ stând lângă sobă.)2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.)3.(MED.) a colecta. (Buba începe să ~.) (Sursa: Sinonime )
COÁCE vb. v. fierbe, maturiza. (Sursa: Sinonime )
coáce (cóc, cópt), vb. – 1. A supune un aliment la acțiunea căldurii. – 2. A găti înăbușit. – 3. A fierbe puțin. – 4. A opări, a pîrli. – 5. A arde, a prelucra prin foc (cărămizi, porțelan etc.). – 6. Despre fructe și plante, a ajunge la maturitate. – 7. Despre inflamații, a face puroi. – 8. A deveni matur, chibzuit. – 9. A albi lîna cu cenușă. – 10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de răzbunare. – 11. Despre lemn, a se încinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc. Lat. cŏcĕre, forma populară de la cŏquĕre (Pușcariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), cf. it. cu(o)cere, prov., port. cozer, fr. cuire, sp. cocer. Sensul „a ajunge la maturitate” apare în unele dialecte it., cf. calabr. cottu „matur”. – Der. cocător, s. m. (ajutor de brutar); cocător, s. n. (cuptor pentru copt pîine de casă); copt, s. n. (maturitate; acțiunea de a coace); cocăt, s. n. (zăduf, dogoare); cocări, vb. (a coace); cocărit, s. n. (dijmă de porumb); răscoace (var. înv. scoace), vb. (a arde, a face puroi, o inflamație), format cu pref. răs- (după Candrea-Dens., 372-3, din lat. *excocere și *re-excocere); răscopt, adj. (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur). Cf. coptură, cuptor. (Sursa: DER )
coáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1 sg. copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocând; part. copt (Sursa: Ortografic )
1) coáce, V. coc 2. (Sursa: Scriban )
2) coáce și coá (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce și eccu-hac, de unde s´a făcut acoace [care există pînă azĭ în est în într´acoace, în coace], apoĭ coace, ca și acice-cice și acolo-colo; it. qua, sp. acá, pg. cá; vit. cia, fr. çà; pv. sa). Spre mine, în direcțiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi drăgălaș, drăgăstos, atrăgător, simpatic. De(la) un timp în coace, de cît-va timp. În coace și´n colo, în amîndoŭă (saŭ și în toate) direcțiunile, în toate părțile: am căutat în coace și´n colo, și n´am găsit nimic!Într´acoace (est și nord), în coace. Din coace, din spre mine: să pornim din coace´n colo (în est și nord dintr´acoace într´acoló). – Se zice tot așa de des și în coa, din coa, maĭ ales în vest. V. colo, dincoace, dincolo. (Sursa: Scriban )
2) coc, copt, a coáce v. tr. (lat. cóquere [din pŏquere], pop. cŏcere, rudă cu vgr. pépto, germ. backen, vsl. pešti-pekon; it. cuócere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucină, pepene, precoce, becer, pecie. – Coc, cocĭ, coace, coacem, coacețĭ, coc; să coacă; să coacem, să coacețĭ; copseĭ, copseșĭ, coapse, coapserăm, coapserățĭ, coapseră; copsesem). Prepar unele mîncărĭ la foc: a coace pîne [!], plăcintă, mere, castane. Aduc în stare matură, vorbind de fructe: soarele coace grînele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroĭ. Ĭ-o coc eŭ, îĭ prepar (clocesc) eŭ ceva, am să mă răzbun. V. refl. Devin copt: pînea s´a copt (la foc), grîu s´a copt (la soare). M´am copt de căldură, am suferit mare căldură. Buba s´a copt, a ajuns aproape să se spargă, s´a spart. (Sursa: Scriban )
COPT2, -Ă (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat, după creștinare, populației indigene a Egiptului, care, neacceptînd dogma Conciliului de la Calcedon (451) de condamnare a monofizitismului, s-a separat de Biserica oficială formînd Biserica c., azi cea mai importantă comunitate creștină din interiorul lumii islamice, numărînd în prezent c. 4 mil. de membri. 2 Adj. Care aparține copților2 (1), care se referă la copți. ◊ Crucea c. = cruce adoptată și folosită în Biserica c., compusă din litera grecească T(tau) și o buclă așezată peste aceasta; reprezintă vechiul simbol hieroglific egiptean al vieții (ankh). ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită pînă în sec. 17. Scrierea coptă a folosit alfabetul grec și unele semne (șapte) din demotică (scriere egipteană populară). (Sursa: DE )
COÁCE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiații calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecție, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepție la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace și în sau sub cenușă (cartofi, castane). (Sursa: DGE )
Declinări/Conjugări
coace verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) coace
coacere
copt
cocând
singular
plural
coace
coaceți, coceți-
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
coc
(să) coc
coceam
copsei
copsesem
a II-a (tu)
coci
(să) coci
coceai
copseși
copseseși
a III-a (el, ea)
coace
(să) coacă
cocea
coapse
copsese
plural
I (noi)
coacem
(să) coacem
coceam
coapserăm
copseserăm, copsesem*
a II-a (voi)
coaceți
(să) coaceți
coceați
coapserăți
copseserăți, copseseți*
a III-a (ei, ele)
coc
(să) coacă
coceau
coapseră
copseseră
* Formă nerecomandată
copt (> coace) adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
copt
coptul
coaptă
coapta
plural
copți
copții
coapte
coaptele
genitiv-dativ
singular
copt
coptului
coapte
coaptei
plural
copți
copților
coapte
coaptelor
vocativ
singular
—
—
plural
—
—
copt (nume loc.) substantiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
copt
coptul
coptă
copta
plural
copți
copții
copte
coptele
genitiv-dativ
singular
copt
coptului
copte
coptei
plural
copți
copților
copte
coptelor
vocativ
singular
—
—
plural
—
—
copt (acțiune) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
copt
coptul
plural
copturi
copturile
genitiv-dativ
singular
copt
coptului
plural
copturi
copturilor
vocativ
singular
—
plural
—
copt
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.