COPILÓT, copiloți, s. m. Pilot secund. – Din fr. copilote. (Sursa: DEX '98 )
COPILÓT s.m. Pilot secund. [Cf. fr. copilote]. (Sursa: DN )
COPILÓT s. m. pilot secund. (< fr. copilote) (Sursa: MDN )
copilót s. m. → pilot (Sursa: Ortografic )
| copilot substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | copilot | copilotul |
| plural | copiloți | copiloții |
| genitiv-dativ | singular | copilot | copilotului |
| plural | copiloți | copiloților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
