COPILÍT s. n. Faptul de a copili. – V. copili. (Sursa: DEX '98 )
COPILÍT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.) (Sursa: Sinonime )
copilít s. n. (Sursa: Ortografic )
COPILÍ, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2. (Sursa: DEX '98 )
A COPILÍ ~ésc tranz. (plante) A curăța de copileți. /Din copil (Sursa: NODEX )
COPILÍ vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.) (Sursa: Sinonime )
COPILÍ vb. v. a****a. (Sursa: Sinonime )
copilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilésc, imperf. 3 sg. copileá; conj. prez. 3 sg. și pl. copileáscă (Sursa: Ortografic )
copilésc v. tr. (d. cópil, copileț). Zmulg copilețiĭ din prejuru [!] păpușoilor. (Sursa: Scriban )
