COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. – Din fr. coopératif. (Sursa: DEX '98 )
COOPERATÍV, -Ă adj. Cooperatist. ♦ (Rar) Care cooperează, binevoitor. [< fr. coopératif]. (Sursa: DN )
COOPERATÍV, -Ă adj. care cooperează; binevoitor. (< fr. coopératif) (Sursa: MDN )
cooperatív adj. m. (sil. co-o-), pl. cooperatívi; f. sg. cooperatívă, pl. cooperatíve (Sursa: Ortografic )
cooperatív, -ă adj. (d. cooperat cu sufixu -iv; fr. -atif). Care are de scop o cooperațiune: societate cooperativă. (Sursa: Scriban )
| cooperativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cooperativ | cooperativul | cooperativă | cooperativa |
| plural | cooperativi | cooperativii | cooperative | cooperativele |
| genitiv-dativ | singular | cooperativ | cooperativului | cooperative | cooperativei |
| plural | cooperativi | cooperativilor | cooperative | cooperativelor |
| vocativ | singular | cooperativule | cooperativo |
| plural | cooperativilor | cooperativelor |
