CONVORBÍRE,convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi. (Sursa: DEX '98 )
CONVORBÍREs.f. Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. ◊ Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi]. (Sursa: DN )
CONVORBÍREs. f. discuție, conversație. ♦ ~ telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi) (Sursa: MDN )
CONVORBÍRE s. v. discuție. (Sursa: Sinonime )
convorbíre s. f. → vorbire (Sursa: Ortografic )
convorbíre f. Conversațiune. (Sursa: Scriban )
CONVORBÍ,convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden). (Sursa: DEX '98 )
A CONVORBÍ ~éscintranz. rar A ține o convorbire; a sta de vorbă; a conversa; a discuta; a disputa. /con- + a vorbi (Sursa: NODEX )
CONVORBÍRE ~if. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog. ~ aprinsă. ◊ ~ telefonică comunicație bilaterală prin telefon. [Art. convorbirea; G.-D. convorbirii; Sil. -bi-re] /v. a convorbi (Sursa: NODEX )
CONVORBÍvb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden]. (Sursa: DN )
CONVORBÍvb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden) (Sursa: MDN )
CONVORBÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi. (Sursa: Sinonime )
convorbí vb. → vorbi (Sursa: Ortografic )
convorbésc v. intr. (con și vorbesc). Conversez. (Sursa: Scriban )
CONVORBIRI LITERARE1. Revistă fondată de Societatea „Junimea”. A apărut, cu o periodicitate variabilă, între 1867 și 1944, la Iași și (din 1885) la București. Directori: Iacob Negruzzi, Simion Mehedinți, Al. Tzigara-Samurcaș, I.E. Torouțiu. Dominată de personalitatea lui Titu Maiorescu, a exercitat o puternică influență modernizatoare asupra culturii și societății românești. 2. Revistă literară, editată de Uniunea Scriitorilor din România. Apare lunar, la Iași, din 1970. (Sursa: DE )
