CONVOLÚTĂ s.f. v. convolut. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONVOLÚT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONVOLÚT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. [< fr. convoluté, lat. convolutus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONVOLÚT s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONVOLÚT1 s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONVOLÚT2, -Ă adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuși. (<fr. convoluté, lat. convolutus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

convolút adj. m., pl. convolúți; f. sg. convolútă, pl. convolúte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard