CONVINGĂTÓR, -OÁRE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. Care convinge, concludent. [< convinge + -(ă)tor]. (Sursa: DN )
CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. care convinge; edificator. (< convinge + -/ă/tor) (Sursa: MDN )
CONVINGĂTÓR adj. concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~ oare; un exemplu ~.) (Sursa: Sinonime )
convingătór adj. m., pl. convingătóri; f. sg. și pl. convingătoáre (Sursa: Ortografic )
CONVINGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care convinge; cu putere de convingere. Argument ~. Faptă ~oare. /a convinge + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| convingător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | convingător | convingătorul | convingătoare | convingătoarea |
| plural | convingători | convingătorii | convingătoare | convingătoarele |
| genitiv-dativ | singular | convingător | convingătorului | convingătoare | convingătoarei |
| plural | convingători | convingătorilor | convingătoare | convingătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
