Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

CONVIEȚUÍ, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a coabita. – Con1 + viețui (după lat. convivere) (Sursa: DEX '98 )

A CONVIEȚUÍ ~iésc intranz. A viețui împreună; a conlocui; a coabita. [Sil. -țu-i-] /con- + a viețui (Sursa: NODEX )

CONVIÉȚUI vb. IV intr. A trăi împreună, în același loc cu cineva. [Pron. -vie-. / după lat. convivere, germ. zusammenleben]. (Sursa: DN )

CONVIEȚUÍ vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere) (Sursa: MDN )

CONVIEȚUÍ vb. v. coabita. (Sursa: Sinonime )

conviețuí vb. → viețui (Sursa: Ortografic )

convĭețuĭésc v. intr. (con- și vĭețuĭesc). Vĭețuĭesc împreună, coabitez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
conviețui   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conviețui conviețuire conviețuit conviețuind singular plural
conviețuiește conviețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conviețuiesc (să) conviețuiesc conviețuiam conviețuii conviețuisem
a II-a (tu) conviețuiești (să) conviețuiești conviețuiai conviețuiși conviețuiseși
a III-a (el, ea) conviețuiește (să) conviețuiască conviețuia conviețui conviețuise
plural I (noi) conviețuim (să) conviețuim conviețuiam conviețuirăm conviețuiserăm, conviețuisem*
a II-a (voi) conviețuiți (să) conviețuiți conviețuiați conviețuirăți conviețuiserăți, conviețuiseți*
a III-a (ei, ele) conviețuiesc (să) conviețuiască conviețuiau conviețui conviețuiseră
* Formă nerecomandată