CONVÉRGE, pers. 3 convérge, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre același punct, fig. spre același scop. – Din fr. converger, lat. convergere. (Sursa: DEX '98 )
CONVÉRGEvb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către același punct, (fig.) către același scop. [P.i. convérg. / < fr. converger, it., lat. convergere]. (Sursa: DN )
CONVÉRGEvb. intr. a se îndrepta către același punct, către același scop. (< fr. converger, lat. convergere) (Sursa: MDN )
convérge vb., ind. prez. 3 pl. convérg, imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 sg. și pl. conveárgă (nu se folosește la timpurile compuse cu part.) (Sursa: Ortografic )
A CONVÉRGE pers. 3 pl. convérgintranz. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcții; a concurge. 2) fig. A tinde spre același rezultat; a concura. /<fr. converger, lat. convergere (Sursa: NODEX )
A converge ≠ a diverge (Sursa: Antonime )
convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într´acolo). – Part. nu e uzitat. (Sursa: Scriban )
