CONURBÁȚIE s. f. Formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici. – Din fr. conurbation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONURBÁȚIE f. Așezare urbană formată dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează alte localități mai mici. /<fr. conurbation (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONURBÁȚIE s.f. (Liv.) Aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe vecine. [Gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraș]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONURBÁȚIE s. f. aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe satelit. (< fr. conurbation) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

conurbáție s. f. (sil. -ți-e; mf. con-), art. conurbáția (sil. -ți-a), g.-d. conurbáții, art. conurbáției (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard