CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia. (Sursa: DEX '98 )
CONTUMACÍEf. jur. Absență nejustificată de la un proces penal a inculpatului. A fi condamnat în ~. [Art. contumacia; G.-D. contumaciei; Sil. -ci-e] /<fr. contumace, lat. contumacia (Sursa: NODEX )
CONTUMACÍEs.f. Absență a unui inculpat de la judecată. ◊ În contumacie = în lipsă. [Gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere]. (Sursa: DN )
CONTUMACÍEs. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia) (Sursa: MDN )