CONTROVERSÁ,controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare. (Sursa: DEX '98 )
CONTROVERSÁvb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser]. (Sursa: DN )
CONTROVERSÁvb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser) (Sursa: MDN )
controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. și pl. controverseáză (Sursa: Ortografic )
CONTROVÉRSĂ,controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse. (Sursa: DEX '98 )
CONTROVÉRSĂ ~ef. Discuție în contradictoriu (asupra unei probleme); polemică. [G.-D. controversei] /<fr. controverse (Sursa: NODEX )
CONTROVÉRSĂs.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură]. (Sursa: DN )
CONTROVÉRSĂs. f. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ◊ (fam.) discuție aprinsă. (< fr. controverse) (Sursa: MDN )
CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.)2. discuție, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul ...) (Sursa: Sinonime )
controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse (Sursa: Ortografic )
controvérsă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, și versus, întors. V. vers, vărs). Dispută, discusiune [!], contestațiune, neînțelegere (maĭ ales teologică și juridică). (Sursa: Scriban )
controverséz v. tr. (fr. controverser; lat. controversari e intr.). Pun în controversă, contestez. (Sursa: Scriban )