Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare. (Sursa: DEX '98 )

CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser]. (Sursa: DN )

CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser) (Sursa: MDN )

controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. și pl. controverseáză (Sursa: Ortografic )

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse. (Sursa: DEX '98 )

CONTROVÉRSĂ ~e f. Discuție în contradictoriu (asupra unei probleme); polemică. [G.-D. controversei] /<fr. controverse (Sursa: NODEX )

CONTROVÉRSĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură]. (Sursa: DN )

CONTROVÉRSĂ s. f. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ◊ (fam.) discuție aprinsă. (< fr. controverse) (Sursa: MDN )

CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuție, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul ...) (Sursa: Sinonime )

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse (Sursa: Ortografic )

controvérsă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, și versus, întors. V. vers, vărs). Dispută, discusiune [!], contestațiune, neînțelegere (maĭ ales teologică și juridică). (Sursa: Scriban )

controverséz v. tr. (fr. controverser; lat. controversari e intr.). Pun în controversă, contestez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
controversa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) controversa controversare controversat controversând singular plural
controversea controversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) controversez (să) controversez controversam controversai controversasem
a II-a (tu) controversezi (să) controversezi controversai controversași controversaseși
a III-a (el, ea) controversea (să) controverseze controversa controversă controversase
plural I (noi) controversăm (să) controversăm controversam controversarăm controversaserăm, controversasem*
a II-a (voi) controversați (să) controversați controversați controversarăți controversaserăți, controversaseți*
a III-a (ei, ele) controversea (să) controverseze controversau controversa controversaseră
* Formă nerecomandată

controversă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular controversă controversa
plural controverse controversele
genitiv-dativ singular controverse controversei
plural controverse controverselor
vocativ singular controversă, controverso
plural controverselor