A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva
CONTRARIÁ,contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier. (Sursa: DEX '98 )
CONTRARIÁvb. I. tr. A surprinde neplăcut pe cineva (făcând sau spunând ceva în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. contrarier]. (Sursa: DN )
CONTRARIÁvb. tr. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). (< fr. contrarier) (Sursa: MDN )
CONTRARIÁ vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.) (Sursa: Sinonime )
contrariá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. contrariéz, 3 sg. și pl. contrariáză, 1 pl. contrariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contrariéze; ger. contrariínd (sil. -ri-ind) (Sursa: Ortografic )
CONTRÁRIU, -IE adj., s. n. v. contrar. (Sursa: DEX '98 )
A CONTRARIÁ ~éztranz. (persoane) A surprinde neplăcut prin vorbe și prin fapte neașteptate și nedorite. [Sil. -ri-a] /<fr. contrarier (Sursa: NODEX )
CONTRÁRIUs.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario]. (Sursa: DN )
CONTRÁRIUs. n. fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor, fenomenelor și proceselor opuse unele altora. (< lat. contrarius) (Sursa: MDN )
contráriu (fil.) s. n. [-riu pron. -rĩu], art. contráriul; pl. contrárii, art. contráriile (sil. -ri-i) (Sursa: Ortografic )
contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă [!]: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar. (Sursa: Scriban )
contrariéz v. tr. (lat. contrariare, d. contrarius, contrar; fr. contrarier). Mă opun vorbelor, actelor, voințeĭ cuĭva. Cauzez neplăcere: vorba ta mă contrariază. Împedec [!]: vînturile contrariază mersu corăbiiĭ. (Sursa: Scriban )
CONTRARIA CONTRARIIS CURANTUR (lat.) cele contrarii se vindecă prin contrarii – Maxima medicinii clasice. V. și Sumilia similiis curantur. (Sursa: DE )
