CONTRÁ3,contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer. (Sursa: DEX '98 )
CONTRÁR, -Ă,contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. (Sursa: DEX '98 )
A CONTRÁ ~éz 1.tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer (Sursa: NODEX )
A SE CONTRÁ mă ~ézintranz. (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer (Sursa: NODEX )
CONTRÁR1 ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție totală; advers; opus. Afirmație ~ă. /<fr. contraire, lat. contrarius (Sursa: NODEX )
CONTRÁR2prep. Contra; împotriva. /<fr. contraire, lat. contrarius (Sursa: NODEX )
CONTRÁvb. I. tr.1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer]. (Sursa: DN )
CONTRÁR, -Ăadj. Opus; potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire]. (Sursa: DN )
CONTRÁ3vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ◊ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer) (Sursa: MDN )
CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. ♦ noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius) (Sursa: MDN )
CONTRÁ vb. v. contrazice. (Sursa: Sinonime )
CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.)2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui inițial.)3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziții ~.)4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.)5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.) (Sursa: Sinonime )
contrá vb., ind. prez. 1 sg. contréz, 3 sg. și pl. contreáză (Sursa: Ortografic )
contrár adj. m., pl. contrári; f. sg. contráră, pl. contráre (Sursa: Ortografic )
contrár prep. (Sursa: Ortografic )
contrár s. n., pl. contrárii; adj. m., pl. contrari, f. contrară, pl. contrare (Sursa: DMLR )
contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă [!]: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar. (Sursa: Scriban )
