Dex.Ro Mobile
CONTRAMANDÁ, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander. (Sursa: DEX '98 )

CONTRAMANDÁ vb. I. tr. A revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. [Cf. fr. contremander]. (Sursa: DN )

CONTRAMANDÁ vb. tr. a revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. (< fr. contremander) (Sursa: MDN )

CONTRAMANDÁ vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.) (Sursa: Sinonime )

contramandá vb., ind. prez. 1 sg. contramandéz, 3 sg. și pl. contramandeáză (Sursa: Ortografic )

A CONTRAMANDÁ ~éz tranz. (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a infirma. /<fr. contremander (Sursa: NODEX )

contramandéz v. tr. (fr. contre-mander, d. contre, contra, și mander, a porunci. V. mandez). Revoc un ordin. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
contramanda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contramanda contramandare contramandat contramandând singular plural
contramandea contramandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contramandez (să) contramandez contramandam contramandai contramandasem
a II-a (tu) contramandezi (să) contramandezi contramandai contramandași contramandaseși
a III-a (el, ea) contramandea (să) contramandeze contramanda contramandă contramandase
plural I (noi) contramandăm (să) contramandăm contramandam contramandarăm contramandaserăm, contramandasem*
a II-a (voi) contramandați (să) contramandați contramandați contramandarăți contramandaserăți, contramandaseți*
a III-a (ei, ele) contramandea (să) contramandeze contramandau contramanda contramandaseră
* Formă nerecomandată