Dex.Ro Mobile
CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface. (Sursa: DEX '98 )

CONTRAFÁCERE s.f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; fals. [< contraface]. (Sursa: DN )

CONTRAFÁCERE s. v. falsificare. (Sursa: Sinonime )

contrafácere s. f. → facere (Sursa: Ortografic )

contrafácere saŭ contrafacțiúne f. (al doĭlea după lat. fáctio, -ónis, facere; fr. contrefaction). Rar. Imitațiune, falsificare. – Și -ácție. (Sursa: Scriban )

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire). (Sursa: DEX '98 )

A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face (Sursa: NODEX )

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire]. (Sursa: DN )

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire) (Sursa: MDN )

CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.) (Sursa: Sinonime )

contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire. (Sursa: DER )

contrafáce vb. → face (Sursa: Ortografic )

contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
contraface   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contraface contrafacere contrafăcut contrafăcând singular plural
contrafă, contraface contrafaceți, contrafăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contrafac (să) contrafac contrafăceam contrafăcui contrafăcusem
a II-a (tu) contrafaci (să) contrafaci contrafăceai contrafăcuși contrafăcuseși
a III-a (el, ea) contraface (să) contrafa contrafăcea contrafăcu contrafăcuse
plural I (noi) contrafacem (să) contrafacem contrafăceam contrafăcurăm contrafăcuserăm, contrafăcusem*
a II-a (voi) contrafaceți (să) contrafaceți contrafăceați contrafăcurăți contrafăcuserăți, contrafăcuseți*
a III-a (ei, ele) contrafac (să) contrafa contrafăceau contrafăcu contrafăcuseră
* Formă nerecomandată

contrafacere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrafacere contrafacerea
plural contrafaceri contrafacerile
genitiv-dativ singular contrafaceri contrafacerii
plural contrafaceri contrafacerilor
vocativ singular contrafacere, contrafacereo
plural contrafacerilor