CONTRAFÁCERE,contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface. (Sursa: DEX '98 )
CONTRAFÁCEREs.f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; fals. [< contraface]. (Sursa: DN )
CONTRAFÁCERE s. v. falsificare. (Sursa: Sinonime )
contrafácere s. f. → facere (Sursa: Ortografic )
contrafácere saŭ contrafacțiúne f. (al doĭlea după lat. fáctio, -ónis, facere; fr. contrefaction). Rar. Imitațiune, falsificare. – Și -ácție. (Sursa: Scriban )
CONTRAFÁCE,contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire). (Sursa: DEX '98 )
A CONTRAFÁCE contrafáctranz. (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face (Sursa: NODEX )
CONTRAFÁCEvb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire]. (Sursa: DN )
CONTRAFÁCEvb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire) (Sursa: MDN )
CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.) (Sursa: Sinonime )
contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire. (Sursa: DER )
contrafáce vb. → face (Sursa: Ortografic )
contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură. (Sursa: Scriban )