CONTRAARGUMÉNT, contraargumente, s. n. Argument care se opune altuia. – Din fr. contre-argument. (Sursa: DEX '98 )
CONTRAARGUMÉNT s.n. Argument care se opune altuia. [Pron. -tra-ar-. / cf. fr. contre-argument]. (Sursa: DN )
CONTRAARGUMÉNT s. n. argument care se opune altuia. (< fr. contre-argument) (Sursa: MDN )
contraargumént s. n. (sil. -tra-ar-) → argument (Sursa: Ortografic )
| contraargument substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | contraargument | contraargumentul |
| plural | contraargumente | contraargumentele |
| genitiv-dativ | singular | contraargument | contraargumentului |
| plural | contraargumente | contraargumentelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |