CONTOPÍ,contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (dupa germ. zusammenschmelzen). (Sursa: DEX '98 )
CONTOPÍvb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre]. (Sursa: DN )
CONTOPÍvb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre) (Sursa: MDN )
CONTOPÍ vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.) (Sursa: Sinonime )
contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu). (Sursa: DER )
contopí vb. → topi (Sursa: Ortografic )
A CONTOPÍ ~ésctranz. A face să se contopească; a împreuna; a îmbina. /con- + a (se) topi (Sursa: NODEX )
A SE CONTOPÍ mă ~éscintranz. A se uni, formând un tot organic; a se împreuna; a se îmbina; a se confunda. /con- + a (se) topi (Sursa: NODEX )
contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare. (Sursa: Scriban )
