CONTIGUITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONTIGUITÁTE f. livr. Caracter contiguu; vecinătate. [Sil. -gu-i-] /<fr. contiguité (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONTIGUITÁTE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strânsă, contact fără continuitate. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONTIGUITÁTE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ asociere, în mintea omului, a obiectelor și formelor percepute. ◊ vecinătate spațială și temporală. (< fr. contiguité) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

contiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. contiguității (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

contiguitáte f. (d. contiguŭ; fr. contiguïté). Calitatea de a fi contiguŭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CONTIGUITÁTE (‹ fr.) s. f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ (PSIH.) Asociație prin c. v. asociație. ♦ Termen ce definește contactul (atingerea) între două organe sau țesuturi precum și o modalitate de extindere a unui proces inflamator. ♦ Vecinătate spațială și temporală. (Sursa: DE ) Copy to clipboard