Dex.Ro Mobile
CONTÉNȚIE s.f. v. contențiune. (Sursa: DN )

CONTÉNȚIE (‹ lat.) 1. (MED.) Menținerea în poziție normală a unui organ herniat, a unei articulații luxate etc., prin bandaj, aparat ghipsat sau prin alte mijloace. 2. (MED. VET.) Stăpînire forțată a animalelor în vederea examinării ori aplicării unui tratament prin procedee și cu ustensile adecvate (lavașa, frînghii etc.). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
contenție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contenție contenția
plural contenții contențiile
genitiv-dativ singular contenții contenției
plural contenții contențiilor
vocativ singular contenție, contențio
plural contențiilor