CONTEMPLÁȚIE, contemplații, s. f. Atitudine, stare a celui care contemplă, faptul de a contempla; meditație. – Din fr. contemplation, lat. contemplatio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONTEMPLÁȚIE s.f. Atitudine de contemplare; stare de reverie; meditație; meditație profundă și îndelungată. [Gen. -iei, var. contemplațiune s.f. / cf. fr. contemplation, it. contemplazione, lat. contemplatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONTEMPLÁȚIE s. f. contemplare; visare. (< fr. contemplation, lat. contemplatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONTEMPLÁȚIE s. v. visare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

contempláție s. f. (sil. -ți-e), art. contempláția (sil. -ți-a), g.-d. art. contempláției; pl. contempláții, art. contempláțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CONTEMPLÁȚIE ~i f. Stare a celui care contemplă; atitudine admirativă și visătoare. /<fr. contemplation, lat. contemplatio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

contemplațiúne f. (lat. contemplátio, -ónis). Acțiunea de a contempla. Visare intelectuală. – Și -áție. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard