Dex.Ro Mobile
CONTAGIÁ, contagiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecțioasă. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier. (Sursa: DEX '98 )

CONTAGIÁ vb. I. tr., refl. A (se) molipsi, a (se) contamina; a (se) contagiona. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. contagier, it. contagiare]. (Sursa: DN )

CONTAGIÁ vb. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina. (< it. contagiare) (Sursa: MDN )

CONTAGIÁ vb. v. molipsi, (livr.) a (se) infesta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.) (Sursa: Sinonime )

contagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. contagiéz, 3 sg. și pl. contagiáză, 1 pl. contagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contagiéze; ger. contagiínd (sil. -gi-ind) (Sursa: Ortografic )

A CONTAGIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se contagieze; a infecta; a contamina; a molipsi; a umple. /<fr. contagier (Sursa: NODEX )

A SE CONTAGIÁ mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contacta o boală; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
contagia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contagia contagiere contagiat contagiind singular plural
contagia contagiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contagiez (să) contagiez contagiam contagiai contagiasem
a II-a (tu) contagiezi (să) contagiezi contagiai contagiași contagiaseși
a III-a (el, ea) contagia (să) contagieze contagia contagie contagiase
plural I (noi) contagiem (să) contagiem contagiam contagiarăm contagiaserăm, contagiasem*
a II-a (voi) contagiați (să) contagiați contagiați contagiarăți contagiaserăți, contagiaseți*
a III-a (ei, ele) contagia (să) contagieze contagiau contagia contagiaseră
* Formă nerecomandată