CONTÁBIL, -Ă,contabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. S. m. și f. Persoană calificată care ține contabilitatea unei instituții sau a unei întreprinderi. – Din fr. comptable, it. contabile. (Sursa: DEX '98 )
CONTÁBIL, -Ăadj. De contabilitate, al contabilității. // s.m. și f. Specialist în contabilitate; funcționar care ține contabilitatea unei întreprinderi sau a unei instituții. [Pl. -li, -le, var. comptabil, -ă adj., s.m.f. / < it. contabile, fr. comptable]. (Sursa: DN )
CONTÁBIL, -Ă I. adj. referitor la contabilitate. II. s. m. f. specialist în contabilitate. (< it. contabile, fr. comptable) (Sursa: MDN )
CONTÁBIL adj., s. 1. adj. contabilicesc. (Bilanț ~.)2. s. (Transilv.) samtartău, sămădău. (E ~ la o întreprindere.) (Sursa: Sinonime )
contábil adj. m., s. m., pl. contábili; f. sg. contábilă, pl. contábile (Sursa: Ortografic )
contábil, -ă s. (fr. comptable). Persoană care ține contabilitatea (socotelile). V. logofăt, grămătic, martalog. (Sursa: Scriban )
CONTÁBIL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de contabilitate; referitor la contabilitate. Plan ~. Chitanță ~ă. Evidență ~ă. /<fr. comptable, it. contabile (Sursa: NODEX )
CONTÁBIL2 ~ă (~i, ~e)m. și f. Persoană specializată în lucrări de contabilitate. /<fr. comptable, it. contabile (Sursa: NODEX )
contábil-șéf s. m. (dar contabilul său șef), pl. contábili-șéfi (Sursa: DOOM 2 )
