A aluneca printre degete = a fi greu de prins, de găsit; a scăpa de sub control
A avea pe cineva sub mână = a avea pe cineva sub control, în subordine
A avea un dinte împotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemulțumire, de supărare sau de dușmănie împotriva cuiva
A curge ca dintr-o cișmea = a curge mult și continuu
A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva
A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă
A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul)
A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare)
A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul să vorbească; a schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse
A ieși (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea
A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului)
A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva
A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație
A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu
A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune
A pune mână de la mână = a strânge, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contribuție benevolă
A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile
A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață
A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva
A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție
A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi
A se găsi pe poziții opuse (sau pe aceeași poziție etc.) = a fi de păreri contrare (sau de aceeași părere)
A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...
A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva
A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă
A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva
A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut
A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală
A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă
A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice
A zări ca prin sită = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea; a vedea neclar, ca prin ceață
A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil
A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva
A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare
A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)
A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum
A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, , creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit
A-și căuta de drum (sau de cale) = a-și continua drumul, a-și vedea de treburile sale
A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva
A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva)
A-și da obolul = a contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere
A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată
Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu
De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în necaz
Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit
Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil
Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat
Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult
La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit
CONT,conturi, s. n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ◊ Evidența acestor operații. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto. (Sursa: DEX '98 )
CONTs.n.1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile ale unei întreprinderi, constând în înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor pe o anumită perioadă. ♦ Evidența acestor operații. 2.A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte]. (Sursa: DN )
CONTs. n. 1. operație contabilă cuprinzând cele două părți (debit și credit) care exprimă valoric (și cantitativ) existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp. ◊ evidența acestei operații. 2. a trece în ~ = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține ~ (de ceva) = a lua în considerare; pe ~ propriu = pe proprie răspundere. (< it. conto, germ. Konto, fr. compte) (Sursa: MDN )
CONT s. 1.(CONT.) partidă. (Mijloc economic înscris în ~.)2. seamă, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!) (Sursa: Sinonime )
cont (cónturi), s. n. – Socoteală. – Var. (înv.) contă. It. conto sau germ. Konto, sau fr. compte (sec. XIX). – Der. conta, vb. (a socoti, a calcula); contabil, s. m., din fr. comptable; contabilitate, s. f., din fr. comptabilité; contuar (var. comptuar, înv. cantoră), s. n., din fr. comptoir, var. prin intermediul rus. kantora. (Sursa: DER )
cont s. n., pl. cónturi (Sursa: Ortografic )
cont n., pl. urĭ (fr. compte, it. conto, d. lat. cómputus, cont, computare, a socoti la un loc. V. acont, scont, deputat, imput). Socoteală, samă: a face contu cheltuĭelilor. Raport, samă: daŭ cont de însărcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Țin cont, ĭaŭ în samă, ĭaŭ act. Cont curent, contabilitate între doĭ inșĭ dintre care unu primește și dă banĭ p. cel-lalt. Înalta Curte de Conturĭ, așezămînt care verifică conturile administrațiunilor statuluĭ. – Fals compt. În est pop. pe conta mea (ta, luĭ), pe contu meŭ (tăŭ, luĭ), cu baniĭ meĭ (tăĭ, luĭ). (Sursa: Scriban )
CONȚ,conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc. (Sursa: DEX '98 )
CONT ~urin. 1) Ansamblu de operații constând din debit și credit, care exprimă valoric existența și mișcarea unui mijloc sau proces economic într-o anumită perioadă de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care conține astfel de operații. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua în râs pe cineva; a-și bate joc. A ține ~ de ceva a ține seama de ceva; a lua în considerație. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteală de ceva; a se îndreptăți. Pe ~ pro-priu din proprie inițiativă și pe răspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Listă în care este trecut prețul unei consumații într-un local public. 4) Sumă de bani depusă la o casă de economii de o persoană. /<fr. compte (Sursa: NODEX )
CONȚ s. v. testea, top. (Sursa: Sinonime )
conț (-ți), s. n. – 1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din sl. kǫsŭ. (Sursa: DER )
conț s. n., pl. cónțuri (Sursa: Ortografic )
cónsul m., pl. lĭ (lat. cónsul, cónsulis). Numele celor doĭ prezidențĭ aĭ vechiĭ republicĭ romane și aĭ celor treĭ prezidențĭ aĭ primeĭ republicĭ franceze de la anu VIII pînă la Imperiŭ (1799-1804). Astăzĭ, agent care, în străinătate, apăra supușii statuluĭ care l-a trimes [!]. (E maĭ mic de cît ministru plenipotențiar). – Vulg. conț. (Sursa: Scriban )
1) conț m. V. consul. (Sursa: Scriban )
2) conț n., pl. urĭ (ung. konc, conț, d. vsl. konsŭ, bucată. V. cotonog). Mold. Testea. Trans. Jiŭ Bucată: un conț de plăcintă. (Sursa: Scriban )
