CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSTRÍCȚIE s.f. v. constricțiune. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSTRÍCȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

constrícție s. f. (sil. -ți-e), art. constrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CONSTRÍCȚIE ~i f. fiziol. Fenomen de îngustare a unei formațiuni anatomice ca urmare a contracției mușchilor constrictori. ~ vasculară. ~ maxilară. [Art. constricția; G.-D. constricției; Sil. -ți-e] /<fr. constric-tion, lat. constrictio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard