CONSTRẤNGE,constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere. (Sursa: DEX '98 )
CONSTRẤNGERE,constrângeri, s. f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – V. constrânge. (Sursa: DEX '98 )
A CONSTRÂNGE constrângtranz. (persoane) A pune cu forța să facă ceva; a sili; a obliga; a forța; a impune. /con- + a strânge (Sursa: NODEX )
CONSTRÂNGEvb. III. tr. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. [P.i. constrâng, perf.s. -strânsei, part. -strâns. / < con- + strânge, după lat. constringere, fr. contraindre]. (Sursa: DN )
CONSTRÂNGEREs.f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. [< constrânge]. (Sursa: DN )
CONSTRÂ'NGEvb. tr. a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< lat. constringere, după fr. contraindre) (Sursa: MDN )
constrấngere s. f., g.-d. art. constrấngerii; pl. constrấngeri (Sursa: DOOM 2 )
CONSTRÂNGE vb. 1. a face, a forța, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) silnici, (înv. și reg.) a strânge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.)2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a forța, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inacti-vitate.)5. v. reduce. (Sursa: Sinonime )
CONSTRÂNGERE s. 1. forțare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.)2. v. forță. 3. v. coerciție. 4. v. severitate. (Sursa: Sinonime )
constrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrâng (Sursa: Ortografic )
constrângere s. f. → strângere (Sursa: Ortografic )
constrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, forțez, fac să facă ce vreaŭ eŭ. (Sursa: Scriban )
