CONSTITUTÍV, -Ă,constitutivi, -e, adj. Care intră în compunerea unui lucru, care reprezintă un element esențial din structura lui; alcătuitor. – Din fr. constitutif. (Sursa: DEX '98 )
CONSTITUTÍV, -Ăadj. Care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui. [< fr. constitutif]. (Sursa: DN )
CONSTITUTÍV, -Ăadj. care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui; constituent. (< fr. constitutif) (Sursa: MDN )
CONSTITUTÍV adj. 1. v. component. 2. integrant. (Parte ~ din ceva.) (Sursa: Sinonime )
constitutív adj. m., pl. constitutívi; f. sg. constitutívă, pl. constitutíve (Sursa: Ortografic )
constitutív, -ă adj. (d. lat. constitus, constituit, cu sufixu -iv; fr. -tif). Care servește la constituirea unuĭ lucru: părțile constitutive ale unuĭ lucru. (Sursa: Scriban )
CONSTITUTÍV ~ă (~i, ~e) Care constituie un întreg. Elemente ~e. <fr. constitutif (Sursa: NODEX )
