CONSTITUÍT, -Ă,constituiți, -te, adj. Alcătuit, compus, format din... ♦ Corp constituit sau (mai rar) autoritate constituită = organizație sau instituție cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut. – V. constitui. (Sursa: DEX '98 )
CONSTITUÍT, -Ăadj. Format, alcătuit. ◊ Corp constituit = organizație sau instituție cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut. [< constitui]. (Sursa: DN )
constituít adj. m., pl. constituíți; f. sg. constituítă, pl. constituíte (Sursa: Ortografic )
constituít, -ă adj. Stabilit de lege: autoritate constituită. Format: trup bine constituit. (Sursa: Scriban )
CONSTITUÍ,constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere. (Sursa: DEX '98 )
A CONSTITUÍ constítuitranz. 1) A forma prin reunire; a compune; a alcătui. 2) A însemna prin sine; a reprezenta. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere (Sursa: NODEX )
A SE CONSTITUÍ pers. 3 se constítuieintranz. A fi format; a consta; a consista; a se compune. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere (Sursa: NODEX )
CONSTITUÍvb. IV.1.tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2.refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constítui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere]. (Sursa: DN )
CONSTITUÍvb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr. constituer, lat. constituere) (Sursa: MDN )
CONSTITUÍ vb. 1. v. alcătui. 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.)3. v. înființa. 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) (Sursa: Sinonime )
constituí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. constítuie, imperf. 3 sg. constituiá (Sursa: Ortografic )
constítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. constitúere, d. con-, împreună, și statúere, a pune, a așeza, a hotărî. – Eŭ constituĭ, tu constituĭ; el, eĭ constituĭe, să constituĭe. V. destituĭ, statut). Formez esența unuĭ lucru: sufletu și corpu constituĭe omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, daŭ, vorbind de procurarea uneĭ sume: a constitui o zestre, o rentă. Constituĭ captiv, arestez. V. refl. Mă constituĭ captiv, mă predaŭ. (Sursa: Scriban )
