CONSTERNÁT, -Ă, consternați, -te, adj. Cuprins de consternare, stupefiat. – V. consterna. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSTERNÁT, -Ă adj. Înmărmurit, încremenit (de indignare, de spaimă, de durere). [Cf. fr. consterné]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSTERNÁT adj. v. uimit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CONSTERNÁ, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A CONSTERNÁ ~éz tranz. (persoane) A uimi brusc, provocând mâhnire, amestecată cu indignare. /<fr. consterner, lat. consternare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONSTERNÁ vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr. consterner, cf. lat. consternare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSTERNÁ vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr. consterner, lat. consternare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONSTERNÁ vb. v. uimi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

consterná vb., ind. prez. 1 sg. consternéz, 3 sg. consterneáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

constérn și -éz, a -á v. tr. (lat. consternáre, a înspăimînta, d. con-stérnere, a răsturna, a așterne; fr. consterner. V. strat). Întristez adînc: a rămas consternat auzind ce s´a întîmplat. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard